Corina Marinaș: Nu renunțati să visați! Campionatul este lung, nimic nu este încă pierdut !

Corina Marinaș: Nu renunțati să visați! Campionatul este lung, nimic nu este încă pierdut !

Written on 12/16/2019

🔝Când crești cu meciurile naționalei de la mondialul din 1994 este clar că steaua sub care te-ai născut este fotbalul. Un destin de care nu poți scăpa. Este ca șutul lui Hagi, mereu la vinclu, mereu bine plasat.
Corina Marinaș este fata pentru care fotbalul înseamnă o mare pasiune. A visat să devină jurnalist sportiv, citea presa sportivă în pauzele de la școală, avea caiete pline cu notițe despre fotbal, clasamente, rezultate…
La anii în care visul Corinei este realitate, jurnalistul de azi ne povestește despre întâlnirea cu fotbalul și de ce este important să crezi în ceea ce faci.
Despre fotbal, încredere și vise, cu jurnalistul sportiv Corina Marinaș: ⤵️

FCV : Pentru Corina Marinas se poate cânta...fotbalul, eterna poveste?

C.M.🎙:Fotbalul înseamnă, printre altele, multă emoție, la fel ca și muzica. Așa că da, se poate și cânta. Dovadă sunt imnurile echipelor și scandările galeriilor. Cred că nu există un om care să nu se emoționeze atunci când asculta imnul celor de la Liverpool, ”You’ll never walk alone”, cântat de întreg stadionul. Sau cineva care a pășit pe Giulești și a auzit suporterii cântând imnul Rapidului. Sau imnul României cântat pe ”Arena Națională”. Toate sunetele pe care fotbalul le produce (rumoarea, bucuria, dezamăgirea, huiduielile, fluierul arbitrului, șutul, contactele, durearea accidentărilor, imnurile) creează o muzică aparte.

FCV:De unde pasiunea pentru fotbal?

C.M.🎙:Sper ca aveți răbdare să citiți...
Pasiunea pornește de când eram copil și mergeam vara la mine țară la meciurile din ”Divizia D”. Mi se părea totul fascinant, iar cel mai tare ma emoționa mirosul de iarbă proaspăt tunsă. Apoi, au fost meciurile Generației de Aur și pot să spun că am fost unul dintre copiii norocoși care au putut să urmearească la televizor momentele acelea, să trăiesc emoțiile, sa văd geniul lui Gheorghe Hagi.
Îmi amintesc Mondialul din ‘94 când stăteam noaptea să urmăresc partidele alături de familie, iar a doua zi îmi plăcea să ascult comentariile despre meci. Cred că aveam 5-6 ani când deja mă jucam de-a reporterul și mă gândeam că, poate într-o zi, am să transmit și eu din “locurile fierbinți”.
În școală, până în a 5-a, am fost singura fată din clasă, așa că mă mai alăturam băieților la partidele de fotbal.
Purtam rochițe sau fustițe, aveam mereu un dres alb și mama nu era prea încântată când îl aduceam plin de pete verzi de la iarbă.
Apoi, când am crescut îmi cumpăram zilnic Gazeta Sporturilor și Prosport, aveam caiete în care țineam casetele meciurilor, aveam clasamente, țineam evidența cartonașelor, urmăream partidele și mai făceam scheme în care arătam cum s-au marcat golurile, plus ca păstram toate ziarele.
În liceu, eram la curent deja cu tot ce se întâmpla, citeam pe sub bancă presa sportivă fiindcă nu apucam să lecturez totul până începea prima oră.

FCV:Primii pași pe stadion…

C.M.🎙:Primii pași așa cum am zis mai devreme, au fost în fotbalul mic. Dar pentru mine era impresionant să stam pe iarbă pentru a urmări meciul. Era un stadion care avea un număr mic de scaune, în rest era un dâmb pe margine pe care se putea urca sau puteam să vedem meciul din spatele gardului. Însă mergeam din timp pentru a avea loc bun.

Primul meu meci pe un stadion mare a fost pe ”Ghencea”, Steaua - FC Argeș, scor 3-3, în 2001. Eram în liceu și am chiulit de la ora de matematică cu mai multe colege.
Una dintre ele era stelistă iar la meciul acela roș-albaștri primeau trofeul și medaliile de campioni. Pe mine mă interesa foarte mult sa văd meciul, eram curioasă sa merg pe un stadion, sa văd atmosfera și tot ce se întâmpla acolo.
Prima senzație când am urcat în tribună? Mirosul de iarbă proaspăt tunsă. Apoi, am fost fascinată de tot ce am găsit acolo.. gazonul trasat perfect și tot ce era în jurul meu; fotbaliștii la încălzire, tribunele și oamenii din arenă.

FCV: Golul care nu se uită..

C.M.🎙:Nu pot sa spun unul fiindcă sunt mai multe. Golurile lui Hagi, golul lui Ianis Hagi din corner la naționala de tineret, golurile lui Budescu, Zidane în finala Ligii Campionilor jucată de Real Madrid contra lui Leverkusen.
Dar, dacă ar fi să aleg unul, aș alege golul lui Hagi contra Columbiei, în 1994, la mondialul american. Probabil pentru că e printre primele amintiri pe care le am cu ”Generația de Aur”.

FCV:Cel mai frumos stadion pe care ai fost?

C.M.🎙:Nu am vizionat foarte multe meciuri internaționale pe stadion, dar într-o vacanță am fost la un meci al Barcelonei, pe celebrul ”Nou Camp”. E un stadion vechi, este mare în comparație cu arenele nou construite, însă acolo m-a impresionat atmosfera frumoasă.
Era un meci cu Deportivo când Messi a marcat la prima atingere. Fusese rezervă fiindcă venea după accidentare, a intrat și a dat gol.
Dar să vă spun ce cred despre o arenă: ok, stadioanele moderne impresionează prin arhitectura nouă iar eu am o listă lungă cu arenele pe care vreau să le vizitez, însă cred că publicul este cel care face special un stadion. Am fost pe ”Arena Națională” la FCSB - Ajax și, deși nu simpatizez cu FCSB, mi s-a părut incredibilă atmosfera. Eram în spatele uneia dintre porți și simteam cum tribunele împing din spate echipa. Am fost pe ”Oblemenco” și, la fel, mi s-a părut o atmosferă frumoasă. Apoi la Petrolul, la fel, pe Giulești când se cânta imnul iar emoțiile erau uriașe. Vibrai odată cu stadionul. Oamenii care își susțin cu pasiune o echipa înfrumusețează fotbalul dar mai ales un stadion, chiar dacă acesta e o ruină...

FCV: Ziua când ai fost foarte tristă din cauza fotbalului..

C.M.🎙:Ziua în care s-a retras Hagi. De fiecare dată când naționala a ieșit dintr-o competiție sau când a ratat o calificare eram tristă. Plus zilele când a dispărut câte o legendă a fotbalului românesc.
Ar mai fi seara în care a trebuit să spun în direct despre decesul lui Ekeng. Am plâns între intervențiile în direct la acel trist eveniment. Nu îl cunoșteam, realizasem doar câteva interviuri la zona mixtă, dar pentru mine a fost un șoc să îl văd prăbușit pe gazon, să văd intervenția disperată a echipei medicale și apoi modul în care a fost așa, aruncat pe targă.

FCV:Cel mai mare vis al Corinei Marinaș ?

C.M.🎙:Trăiesc o parte din visul meu, să fiu jurnalist, să pot să iau interviuri oamenilor pe care i-am admirat la televizor, să pot să descopăr poveștile celor din fotbalul românesc.
Însă cel mai mare vis al meu este să relatez în direct, la televiziune, de la cele mai importante competiții, Campionate Mondiale, Jocuri Olimpice, Campionate Europene. Pentru mine fiecare ”live” înseamnă mulți ”fluturi în stomac”, dar este o emoție aparte atunci când oferi informații de la evenimente importante.
Aș vrea să am intervenții în direct de la un meci al României de la un Campionat Mondial. Din păcate nu am mai ajuns acolo din 1998.

FCV:Dacă nu ai fi fost jurnalist sportiv ce meserie ti-ar fi plăcut să practici?

C.M.🎙:Asta e o întrebare pe care o adresez și eu fotbaliștilor și realizez acum că e greu să dau un răspuns fiindcă toată viața m-am concentrat și mi-am calculat pașii pentru a face meseria asta.
Am făcut liceul pedagogic, dar nu m-am văzut niciodată în viitor lucrând în învățământ. Probabil că aș fi ales o meserie care să mă oblige să lucrez tot cu oamenii fiindcă îmi place foarte mult să comunic, să îi descopăr, să îi ajut. Aș fi avut probabil tot o meserie care sa îmi aducă zilnic o provocare. Poate una care să îmi permită sa călătoresc mai mult și să descopăr locuri noi, culturi și oameni diferiți. Și asta pentru că mă consider o persoană foarte curioasă și mereu deschisă sa învăț.

FCV:Cum este fotbalul din România în viziunea unei fete microbiste?

C.M.🎙:Ma pui în încurcătură acum puțin fiindcă trebuie să lucrez cu oamenii aceștia. Ca să nu critic am să spun că este cu bune și cu rele. Și, pentru că sunt optimistă, aș vrea să cred că este mai mult cu bune.

FCV: Poate Mirel Rădoi să califice echipa națională la euro?

C.M.🎙:Îmi doresc foarte mult să văd naționala la un turneu final și mai ales că în 2020 se vor juca două partide din grupe pe Național Arena. Ar fi ceva istoric să vedem acasă, România la un turneu final.
Cât despre actualul selecționer, mi-a plăcut jucătorul Rădoi pentru spiritul lui de războinic și de lider. Acum îl admir fiindcă este deschis cu media. Nu pot însă să îmi exprim o opinie fermă despre capacitatea lui ca tehnician. Este clar că știe fotbal, a lucrat cu antrenori mari de la care a furat meserie plus că este un tip inteligent.
Eu vreau sa aibă deschidere față de media, ceea ce înseamnă practic informație pentru suporteri. Am văzut că își asumă criticile, că nu este arogant cu jurnaliștii și că răspunde tuturor, nu are un ton zeflemitor atunci când răspunde la întrebări, ci vorbește cu răbdare. Știu că noi ne credem toți selecționeri, dar ar fi ok dacă ar veni și ar explica foarte clar fiecare alegere pe care o face. Până la urmă fiecare tehnician are filosofia lui, nu o sa mulțumească niciodată pe toată lumea în privința selecției, dar poate să vină civilizat și să spună de ce a făcut anumite alegeri. Comunicarea este cheia unei bune relații cu presa și suporterii din punctul meu de vedere.

FCV:Ce părere ai de Liga 1?

C.M.🎙:Liga 1 este la fel ca fotbalul românesc. Cu bune și cu rele, dar vreau să cred că putem să ne facem bine. As vrea totuși să fie mai multă seriozitate, să încetăm să mai spunem că merge și așa. Nu, nu merge și așa, în fiecare zi trebuie să muncești, nu îl păcălești pe antrenor dacă nu respecți ceea ce îți spune, ci te păcălești pe tine. În orice meserie dacă nu te respecti, nu este suficient doar talentul pentru a progresa. Munca este importantă, dar la fel de importante sunt și pasiunea, plăcerea și ambiția.

FCV:Despre FC Voluntari? Este Cristiano Bergodi pentru încă o dată cheia salvatoare pentru Voluntari?

C.M.🎙:Când încerci să repari ce au stricat alții e întotdeauna mai la îndemână decât atunci când vrei să refaci ceva ce ai stricat singur. Echipa este acum într-o situație delicată. Cristiano Bergodi a mai salvat o dată corabia, poate în această iarnă va găsi soluția salvatoare.

FCV:Ce jucător de la FC Voluntari apreciezi?

C.M.🎙:La echipa de pe ultimul loc este greu să apreciezi pe cineva, dar îi cunosc pe câțiva dintre ei de foarte mulți ani. Și există un respect între noi.

FCV:Un mesaj pentru echipa noastră.

C.M..🎙:Nu renunțati să visați! Campionatul este lung, nimic nu este încă pierdut !